Într-o seară, de fapt mai înspre dimineaţă, după o seară de speranţe că poate poate parlamentarii noştri vor fi atât de deştepţi încât să nu fie de acord să devenim o "naţiune suspectă", mi s-au năruit speranţele şi credinţa în inteligenţa acestora. Atunci în loc să mă pun la rugăciune cum ar fi fost normal, ca să-mi întăresc sufletul, am ales şi eu calea surogatelor sufleteşti... nu ştiu de unde mi-a venit idea de a viziona toate melodiile clasificate pentru Eurovision. Asta se întâmpla cam cu o lună şi ceva în urmă. Atunci dintre toate melodiile una mi-a sărit direct în suflet, nu a trebuit să de-a din coate printre celelalte, fiindcă nu se compara cu nici una prin originalitatea... interpretării. Melodia era cântată de un copil tânăr şi fericit care cânta despre o poveste de dragoste risipită. Cum dar acesta putea să cânte despre un lucru sufletesc sfărâmat? ...cânta cu atâta putere şi speranţă, încât speranţa de pe chipul lui frumos şi zâmbetul lui inocent m-au făcut să cred că aşa ar trebui să privim toate lucrurile din viaţa noastră cu speranţă, să transformăm toate durerile noastre sufleteşti în perle. Durerea lui sufletească - aveam să aflu apoi mai târziu povestea sufletului său îndurerat - a născut o perlă... muzicală. Şi eu cred că el s-a vindecat bucurându-se pe măsură ce împărtăşea perla cu alţii. Da, e o mare putere să poţi să-ţi ţi sufletul la vedere fără să-ţi fie zdrelit şi e o şi mai mare putere ca, şi zdrelit de ar fi, să poţi să dăruieşti ce ţi-a mai rămas curat şi bun în el, şi, curios cu cât dăruieşti mai mult cu atât să dobândeşti mai multă putere, atâta putere încât sufletul să se vindece pe deplin.
După masă, am aflat că melodia remarcată acu o lună şi mai bine, e azi învingătoarea concursului pentru care a fost scrisă. Am început să caut pe net informaţii ca să acopăr golul faptului că uitasem că este Eurovisionul. Deh, eu nu am televizor şi infomaţiile despre lume le iau pe această cale, mai electronică puţin. Ce mă bucur... mă bucur pentru că melodia mea preferata a câştigat detaşat, mă bucur pentru că a înregistrat un record de punctaj care probabil cu greu va mai putea fi egalat vreodată la vreo ediţie a Eurovisionului şi a fost o ediţie de Eurovision foarte tare din punctul meu de vedere. M-a bucurat modestia lui Alexander când a primit premiul şi declaraţiile pe care le-a dat ulterior şi asta arată că copilul acesta este dintre spiritele mari căruia Dumnezeu i-a dat de toate pentru că ştie că le va folosi cum se cuvine. A fost şi ziua lui de naştere cu trei zile înainte de finală iar azi când ajunge acasă e ziua naţională a ţării pe care a reprezentat-o, deci la un "nivel foarte înalt" toate au fost "aranjate" ca el să fie învingător... A meriat să câştige pentru că merita să se vindece. Am şi o tristeţe, aceea că juriul din România nu a acordat piesei câştigătoare nici un punct. Cine au fost oare "specialiştii" din România care nu au găsit nimic demn de a fi luat în considerare la această melodie. Probabil că versurile li s-au părut prea simple şi de un romantism leşinat iar noi românii ne-am pierdut romantismul. Când mă gândesc că avem pentru cuvântul "fairytale" un cuvânt românesc care sună aşa de frumos: "nălucă". Alexander spune "But now, I^m in loved with a fairlytale", adică ar veni tradus după dicţionar, "Dar acum sunt îndrăgostit de un basm", când ar suna aşa de frumos "Dar acum iubesc o nălucă". Probabil că pe cei din juriul românesc nu i-a impresionat nici faptul că piesa e compusă şi interpretată de autorul ei, care se vede că este un copil talentat, dar ăsta este un lucru care în România de azi nu mai contează demult, valorile adevărate sunt marginalizate sau şi dacă sunt recunoscute sunt repede puse la zid. Am văzut şi comentarii despre melodia câştigătoare şi multe răutăcioase care susţin că Alexander nu are talent şi că piesa e furată. Cei care susţin asta se înşală, talentul nu se poate mima, iar cine crede că Alexander ar putea să se pregătească perfect pentru un concurs, mai ales că mama lui este pianistă, ar trebui să asculte sau să vadă alte înregistrări cu el de pe youtube. Mie personal mi-a mai plăcut o melodie "Foolin", în care Alexander cântă cu aceaşi pasiune despre aceeaşi poveste de dragoste risipită, a lui.
Sper să reuşesc să postez amândouă înregistrările pe care le-am downloandat. În prima e melodia de la concurs dar este înregistrarea din finala de la Oslo, aceea când Alexander nu ştia încă dacă va fi câştigător. Se vede că ar dori să câştige, dar în acelaş timp are o atitudine de om căruia nu-i pasă dacă va pierde. E foarte târziu. Ceasul blogului nu e cel adevărat probabil că voi învăţa să-l setez cândva. Merg la culcare cu bucuria că azi, Steluţa, prietena mea cea mai bună m-a învăţat să-mi fac blog, cu alte cuvinte mi-a dăruit timp din timpul ei... şi timpul e cel mai preţios dar pe care mi-l poate face cineva. Şi mai merg spre somn, cu bucuria că o melodie care mi-a plăcut a câştigat meritat un concurs important... şi mai merg la culcare cu bucuria că din acest moment, din momentul existenţei acestui blog, eu devin o... nălucă virtuală, cu nume de vis, care va îndemna orice suflet sensibil la visare. Da, în poza din prezentare sunt eu cu trupul pe care mi l-am visat dar faţa şi mai ales... sufletul cu care vă scriu, îmi aparţine. AlysVys

În lumea aceasta super informatizată, un blog în plus sau în minus ce mai contează...
Ce ar avea de spus nou cineva care are un blog?
Pentru că, eu cred că fiecare om e unic în felul lui, că fiecare om a trecut altfel prin vârstele vieţii sale. Pentru că fiecare om visează altfel, o floare, un porumbel, un zâmbet. Pentru că fiecare om vede lumina soarelui cu alţi ochi şi se simte altfel scăldat de ea. Pentru toate aceste "pentru că"-uri m-am prins în îndrăzneala de a-mi face un blog...
...pentru ca să ne îndemnăm - între noi - la visare....
AlysVys